Oana ne-a chemat în ianuarie 2020 la un workshop de fundamentare, 

La care am visat idei pentru un deal mare.

Cu un pahar de răchie fierbinte în mână,

În șura la casa SubMăgrin unde a început totul, am făcut cercetare.

Tudor Juravlea ne-a îndemnat zâmbitor

„Gândiți-vă fără limită care ar fi cele mai bune idei pentru viitor”.

Câteva căsuțe-chiliii în jurul unui spațiu central, 

Unde să ținem întâlniri pentru idei, multe mese și inspirație,

Iar în spate o bucătărie cu arome îmbietoare, 

De unde ies farfurii, borcane și pachețele cu poame.

Localnicii au zis campusul să fie în natură, dar cu confort și apă caldă.

Iar primarul Cristian Vela, cu gânduri de viitor,

A zis "să puneți campusul lângă Drumul de ogor" (2.1.)

Și așa s-au gândit la design Matius Ichim, Krisztina Bokos și Miodrag Stoianov,

mânați de Oana pe zoom-uri și multe mesaje verzi pe WhatsApp

iar Sandu Blănaru, de departe, închega, alinia și randa ideile în continuă evoluție.

Fundația Flex ne-a dat vânt în vele și în primul an și în anul doi,

frânați de pandemie și temeri și creșteri de prețuri noi.

Când totul a stat, noi am ridicat MuMA Hut, îndemnați voluntar de Miodrag

Și inspirați de Muma Ana.

Un exercițiu de ambiție și visare,

Care a adus nominalizări și conectare.

Pe dealul mare, în livada cu mulți pruni și măgrini (invazivi, ar zice Tibi, peisagistul nostru de la EcoSpații Verzi),

Am îndreptat pământul, am pus șuruburi și am ridicat coaste din lemn

Coaste bine meșterite de oamenii blândului Christoph Krattinger de la Technica Schweiz.

Uneltele de la Festool au zumzăit și ele cu verdele lor vizibil.

Am ajuns departe cu ele, pentru că unele merg cu baterie și nu a trebuit fir.

Plăcile din lemn de tot soiul de la Welde țin coastele împreună și fac sandwich cu izolația din rumeguș

Și membranele de la Rothoblaas, și cele mai bune șuruburi din lume țin apa deoparte și elemente închegate.

Echipa lui Ioan Moldovan a lucrat și pe soare și de prea multe ori pe „imală”.

Imala se prinde de bocanci și ți-i face de trei ori mai mari.

Imala se pune pe covorașele din mașină și la cei sârguincioși le răsar și plante verzi la picioare.

Imala e noroi-lut argilos de care încearcă să scape cei de la țară.

Eram 9 la masă.

De multe ori vacile intrau în curte, Alina lăsa laptopul

Iar Kingu lăsa perna și împreună le arătau drumul înapoi spre pajiște.

Iar și iar,

Până când vacile câștigă și umblă netulburate prin campus.

Orieta Hulea și Raluca Nica, doamnele calme de la cârma WWF ne tot întreabă

„Când e gata zâna și cât o să mai coste?”, în timp ce lemnul s-a scumpit de patru ori. 

Și ne tot dau undă verde, pentru că toți tragem împreună 

pentru un viitor mai verde pe care îl creăm aici.

Anul 1: trei căsuțe în picioare și un sfert din Zână. Și noi prieteni, 

programatori ai SyncroSoft, cu mult drag de natură 

se alătură drumului lung și mai verde ce duce către dealul mare.

Anul 2 începe. Zâna se continuă și devine o șură lungă și modernă.

Cu ferestre de mansardă de la Velux, să avem multă lumină naturală și vedere la stele. 

Învăluită de familia de meșterii a lui Popa din Albac

cu mii de șindrile bătute pe soare, vânt și ploaie.

Șindrile bune pentru servit feluri de high cuisine 

pregătite de Noemi Huegel și Ioan Bebeșelea la ocazie aleasă,

pe cea mai frumos pusă masă, 

în blide de tei sau stejar lucrate cu har și arse cu tehnică măiastră de Cezar și Manuela LUN.

Zâna capătă un rost la interior cu pereți ridicați de băieții vânjoși și neobosiți, 

Călin de la Technica și cei de la Atelier Vast.

Iar fabrica de structuri metalice Chiulan, chiar din apropiere, 

sare în ajutor cu structuri și piese metalice, care completează ce lipsește.

Orieta și Raluca iar întreabă

„Când e gata Zâna?”. Și ne tot dau undă verde.

Toamna cu direcții bune de la oficialii ce grijesc de tineret și sport și multe hârtii

 facem o bibliotecă, meșterită de răbdătorul Ciprian Manda.

Scara făcută de Christian Rummel și inimoșii voluntari Cristian, Ioan, Raul și Costel,

E și dreaptă, și suavă.

În bibliotecă avem deja cărți alese de Anastasia Staicu și Alexandra Teleuca de la Seneca,

cea mai verde editură din România.

Pentru că noi credem că oamenii vor mai citi.

În jurul campusului avem un gard mare făcut de Tibi, 

iar vacile ne privesc dincolo de poarta nouă,

Cum închidem cu Iulian Eremia Zâna pentru iarnă.

Anul 3 începe în martie când ne zicem cu Bibi și Dosia „la mulți ani”.

Ei au așternut peste 500 de mese pentru  sutele de oameni ce au călcat în imală și vor mai așterne.

Lansăm multe planuri, printre care despre o căsuță nouă, Șaica, 

cu Loredana și domnul Pepi.

Dar Anne Merkle ne zice „terminați campusul până în septembrie că vin cu un grup de inovatori”.

Anul 3 este o tabără continuă, cu foc de tabără, cu mulți oameni în jurul focului:

Oana și Alina fac cafea, fac micul dejun. Toni face focul, uneori, când nu ia urma zimbrilor liberi.

De cele mai multe ori focul îl face Nick, alteori măsuțe din măgrin sau frasin sau pin.

Maria Hansen vine tocmai din Danemarca la vânătoare de porecle de armenișeni. Wanda Hutira pictează flori de atlas botanic în recepție,

După ce a pus inele de timp în logo-ul WeWilder. 

Ștefania Matache scrie cu laptopul în brațe, în umbra casei mobile de la Axis, 

Când avem o viață mai bună pentru o lună.

Ea ferește băuturile dulci de viespile care zboară mai abitir decât în anul 1 și 2.

Davide, Răzvan, Tete, Marco, Marius, Răzvan, Anghel, Fane zis Stan, George sunt aici de devreme și un pic mai târziu în zi Ralu și Gabi Lenghel.

Toți îmbină bine cu larice, pin, frasin, măgrin,

Uleiate cu Rubio rubin.

Înainte ca Fane zis Stan și Anghel să ia din jarul de la campus să îl ducă la tabăra de restaurare de la Jugureni, eram 15 la masă.

Oana face du-te vino la Caransebeș la centrul Fan Courier premiat, 

Unde Radu, Nicu și băieții pun pachete cu pricepere în portbagajul de la Duster,

Și așa construiesc și ei la campus, pachet cu pachet.

*

Peste dealuri Matei Miculescu duce oaspeții pe urmele zimbrilor,

Cu momente-surpriză de servit cafea fierbinte la picnic. 

Danu Hurduzeu conduce oamenii la MuMa Hut.

Dochia și Mihai Velescu pregătesc corturile la tabără de safari

Și pun pe pernă pachețelul cu săpunurile naturale făcute de Doda.

Domnul Râmă și domnul Iacob ascut coasa zâmbitori, 

În timp ce îi învață pe oaspeți să cosească pentru că așa se răspândesc semințele de flori.

Iar mulțumirile calde curg din partea turiștilor, de cele mai multe ori de peste mări și țări.

Georg Messerer, naturalistul care a pus sămânța iubirii naturii în noi, 

se tot întoarce să plantăm noi semințe și noi experiențe, 

la coada zimbrilor sau la coada vacii.

În timp ce navigăm prin imală, vin televiziunile din altă țară și

Oana e întrebată „și ce o să faceți când o să terminați aici la Campus?”. 

„Atunci abia începem”, e răspunsul.

Dar adevărul e că vom continua ceea ce făceam cu WeWilder, 

un trai mai verde născut de WWF în Măgura Zimbrilor

cu sprijin și semințe pentru mai multă sălbăticie de la colegii Rewilding Europe

*

Orieta și Raluca întreabă și în anul trei de șantier „când e gata Zâna?”

Și ne dau în continuare undă verde.

Avem mâini pricepute care ne ajută de departe.

Ancuța Mihăescu veghează să avem un flux mai lin și să fim bine pe cash flow.

Radu Luchian meșterește la site și are răbdare infinită.

Paul Bulencea se gândește la ritualuri de sosire pentru oaspeți în căutarea conectării.

Iar Dan Mareș face strategie din poezia pe care Șerban Alexandrescu a zis-o atât de bine:

„Go wild, think afresh”.

Tocmai de la Lugoj au venit cu strategii de viitor,

Pentru săpături la rang de artă, Mihai, Mircea și Ion căruia i-am zis MIG-ul.

Tecade înșiră magic riflajul din fag în țara fagului și șura noastră arată pe o treime nordic, 

să nu uitam că ne plac și șurile din timpurile noastre.

Se simte cum se apropie deadline-ul odată cu vântul de toamnă. 

Vin camioanele de la Romstal, cu cele mai eco sanitare, 

pe care le păzim locuind pe șantier la cort, săptămâni bune.

Vin canapelele „transformer” de la Feydom,

Vin luminile de la PrimaLight, alese pe alese de la producători români sau solari, cu gust de viață bună,

Vin cauciucurile naturale alese de oamenii Wemat bune pentru trafic maxim, 

Vin instalatorii și electricienii și le dăm cafea bună de la Danciu să să miște ca niște supermeni,

Vin din Maramureș oamenii lui Arcer ce fac tâmplării din lemn pentru cele peste 20 de uși și ferestre și dintr-o dată arată a casă.

Eram 24 la masă.

Și unul era Ciprian sfătuitorul de project management.

Băieții sprinteni de la Vast ne fac cea mai lungă masă din Armeniș. De 8 m, nu de 7, zice Vlad 

Rebenciuc, stăpânul listelor de „to do”. Cu cea mai lungă față de masă de la producători de pânză deFlorian.

Băieții de la Vast nu mai știu unde să se împartă ca să terminăm.

Pe lângă recepție, măsuțele în formă de fasole și scaunele salvate din podul școlii din Armeniș.

Tot ei pun sticla de la pereții cortină de la Saint-Gobain și acum chiar arată a casă,

Sticla aleasă de Leon are trei straturi, tripan să nu intre frigul, alipită cu magie și cea mai înaltă tehnologie de Madrugada.

Ne ia și pe noi frigul să nu cumva să se spargă.

Tot cei de la Vast sar și refac 2 din bucătăriile din chilii, arse în năpasta care i-a lovit pe prietenii de la Kenosis.

Pe ultima sută de metri, instalatorii dau drumul la apă care vine din forajul adânc făcut cu drag de primărie pentru vaci, cai și bucătărie.

Avem apă și nu mai trebuie să cărăm cu bidoanele!

Deian, Biță și domnul Doru operează venele metalice prin care curge apa caldă,

Recuperată din respirațiile celor ce zăbovesc aici.

Domnul Mitică și echipa aprind lumina în Zâna și de afară arată ca un felinar cald.

Vin oaspeți inovatori din toată lumea și noi facem curat în ultimul moment și îi așteptăm cu pâine și sare.

Haideți să vedeți și voi Zâna și căsuțele de Răsărit, Amiază și Apus, 

într-un week-end de bucurie și fără prea mare ceremonie, 

stropit cu băuturi artizanale vin Catleya, bere Bereta si OneTwo și răchie de la Armeniș.

Cronicară - # rezist Alina Floroi, cu adăugiri inspirate de Oana Mondoc