PARTENERI
Misiune
Lasă telefonul și mailurile și orientează-ți atenția către ce se întâmplă în jurul tău. Simte vântul, observă detaliile și citește ziarul naturii! Astfel îți crești calitatea prezenței și exiști pe loc. Oprești fuga și devii parte din natură.
Ia cu tine ceva pe care să șezi și fă câțiva pași până la un loc din natură sau chiar și un parc. Propune-ți să rămâi acolo fără să faci altceva decât să observi timp de 30 de minute. Urmărește peisajul pe de-a întregul, apoi uită-te la vegetație, observă dacă sunt păsări prezente sau din ce parte bate vântul. Dacă stai suficient pe loc, sigur va apărea ceva interesant.
Ia un caiet cu foi veline și pleacă în căutarea unui detaliu interesant din natură. Poate fi o frunză, o insectă sau o pasăre. Petrece cel puțin 15 minute desenând. Nu trebuie să fie perfect. Contează să poți să îți fixezi în memorie câteva detalii.
Caută în zona în care ești malul unui râu mai nisipos sau un loc cu noroi și băltoace. Zăpada e ideală. Acolo poți „citi ziarul”, adică să vezi ce creaturi au trecut pe acolo. Chiar dacă nu pare că te pricepi la început, ia în seamă dimensiunile, forma și apoi discută-le cu un partener. Pot ieși multe concluzii deștepte și la o adică poți verifica pe internet, unde e plin de desene de urme de animale.
Pentru deconectarea de la tumultul orașului și de la rutina de zi cu zi, nimic nu e mai bun decât un salt în mijlocul naturii. Conectarea la ecosistemul natural calmează sistemul nervos și are un efect disruptiv de creștere a atenției asupra prezentului. Profitând de peisajul spectaculos în mijlocul căruia se găsește campusul WeWilder, Common Ground a folosit interpretarea urmelor ca metodă de conectare la natură. Sesiunea de recunoaștere a semnelor de animale a fost facilitată de Georg Messerer, ghid de sălbăticie și parte din echipa WeWilder.
Practica implică observarea urmelor lăsate de animale și insecte în pământ sau pe arbori și descifrarea poveștilor pe care aceste indicii le spun. Participanții au lucrat în mare parte în echipe, dar au încercat să deslușească semne și pe cont propriu. Exercițiul dă minunată șansă de a “te pune în blana animalului” și de a lucra împreună cu ceilalți pentru a ajunge la un consens, activând mușchiul empatiei și provocând participanții să penduleze între microcosmosul unei urme și contextul larg - unde suntem, ce anotimp este, cum este solul sau cum bate vântul. Pauza de prânz a acestei zile petrecute în aer liber, la umbra unei livezi, ne-a dat ocazia unui picnic fără deșeuri și a unei discuții despre care este locul nostru în natură.
Misiune
Fii blând(ă) cu corpul care te poartă și poartă-te și tu bine cu el! Mișcă-te de dimineață, ieși la soare, dansează fără să te gândești că ar conta cum arată. Sau stai și primește un masaj din partea cuiva.
Pune-te într-un cerc cu cei prezenți și puneți-vă pe șezut. Dați mâna ca la o horă. Apoi mâna ta dreaptă masează mâna stânga a următorului, în timp ce primești un masaj în mâna dreaptă. Apoi schimbați. Creierul se va fâstâci puțin. Apoi aceeași ștafetă cu picioarele: dai un picior la masat și primești unul la masat.
Găsește un mix antrenant sau poate unul din mixurile sugerate de noi. Dansează, scutură-te, țopăie, dar nu te opri timp de jumătate de oră, solo sau cu alții. După, urmează dușul de endorfine. Cu plăcere!
Exact ca atunci când eram mici, ne luăm după dansul pe care îl face cineva. Trebuie să fie un elemente simple și replicabile, pe care îl repetă și ceilalți și o țineți așa vreun minut sau două și apoi schimbați.
Refacerea după o perioadă intensă de muncă presupune o întoarcere către sine și, în primul rând, o regenerare a corpului. O parte a lucrătorilor culturali fac muncă de birou care îi obligă să petreacă foarte mult timp fără să se miște. La polul opus se află artiștii, care de multe ori lucrează în condiții dificile și ajung să își solicite corpurile peste limită. Beneficiile mișcării sunt binecunoscute, iar practicarea acesteia în aer liber, într-un peisaj natural, au adăugat valoare sesiunilor de relaxare și energizare a participanților.
Mădălina Dan, dansatoarea și coregrafă de dans contemporan, a propus o serie de sesiuni matinale de mișcare și ne-a împărtășit din practicile de atenție pentru corp pe care le putem aplica fiecare dintre noi, singuri sau alături de o altă persoană. În practica ei, Mădălina explorează relația corp-minte-emoție și investește cu generozitate în scena de dans din România, însă preocupările ei merg dincolo de dans. Mădălina este o călăuză în relația fiecăruia cu corpul său, iar practicile propuse de ea - care au mers de la tehnici de respirație până la masaj, au fost gândite în așa fel încât să inspire participanții să nu uite de corpul lor atunci când se întorc acasă.
Misiune
Uneori reconectarea cu sinele se face dacă alții ne fac loc. Fă exercițiul să creezi spațiu pentru altcineva doar prin întrebări și ascultare. A te întâlni cu gândurile tale este un exercițiu de a crea timp și spațiu și poți face asta într-un loc liniștit sau afară, alături de niște prieteni, fără a permite altor elemente să te distragă.
Pe scurt, trei persoane o susțin pe a patra prin a-i pune întrebări dintr-unul din domeniile de care s-au făcut responsabili la început: social, psihologic și fizic. La finalul a 30 de de minute, ei îi oferă acestei persoane o mărturie scurtă despre momente în care au simțit la fel. Apoi la sfârșit îi oferă persoanei vizate un sfat sau o provocare. Recomandat să aruncați un ochi pe protocolul pe larg.
În fiecare dintre noi zace o super-eroină/erou. Cu ajutorul unui partener de discuție, îl poți scoate la suprafață. Faceți pe rând un interviu de 10 minute care urmărește să descopere ce îi place să facă, unde strălucește, când salvează situația. Apoi, fiecare dintre voi faceți o caricatură a persoanei sub forma unui super-erou pe un cartonaș și dați-i un nume . Apoi prezentați-le și celorlalți în plen și puneți cartonașele pe perete.
Tribul poate veni cu soluții la toate problemele. Invită participanții la un cerc și fiecare spune ce are pe suflet. Apoi în stilul floricelelor de popcorn, oricine poate oferi o consiliere cuiva care a exprimat ceva. Sesiunea se continuă până când participanții simt că se rezolvă.
Pentru că participanții au venit în retreat după o perioadă foarte aglomerată, ni s-a părut important să creăm un spațiu sigur în care să aibă șansa de a se reconecta cu propria persoană și de a reflecta activ la noțiunea de grijă față de sine. Am oferit un cadru în care participanții să aibă ocazia să se întrebe, sincer, cum se simt în această perioadă a vieții lor și, mai ales, de ce ar avea nevoie ca să le fie mai bine.
Cassie Thornton, o artistă din Statele Unite, stabilită la Berlin, a introdus participanților un protocol de grijă de sine bazat pe solidaritate numit Holograma. Inspirat din practicile de asistență socială din clinicile gratuite apărute în Grecia în timpul crizei financiare, Holograma este o practică colectivă și solidară de grijă și wellbeing în care trei persoane (un triunghi) sunt invitate să asculte și să pună întrebări unei a patra persoane (holograma). Un membru al triunghiului pune întrebări despre sănătatea socială, altul despre sănătatea fizică, iar ultimul despre sănătatea mentală/emoțională. Holograma include un protocol structurat pentru distribuirea virală a îngrijirii pentru a se asigura că toți cei care oferă îngrijire sunt îngrijiți. Participanții au testat această practică între ei, în ideea de a prelua elemente sau întregul protocol în practica lor ulterioară.
Misiune
Gândește-te cum te-ai descurca dacă nu ar exista banii. Sigur sunt mai multe feluri de capitaluri, de exemplu capitalul social, pe cine cunoști. Sigur sunt persoane care nu au nevoie de anumite resurse sau chiar industrii. Cum găsești aceste resurse este o problemă de comunicare.
Împarte grupului post-ituri de 2 culori. Pe o culoare scrieți ce aveți de oferit iar pe cealaltă ce aveți nevoie acum (material sau abilități). Apoi priviți ce au scris ceilalți și mai adăugați idei noi. În ultimă fază, vedeți dacă puteți combina câteva nevoi și oferte - să faceți troc. E important ca toată lumea să se semneze ca să se știe la cine să se revină dacă apare ceva nou.
Să nu fie chiar website de anunțuri în toată puterea cuvântului, dar în orice comunitate poți face un grup să pui la bătaie materiale, obiecte de prisos sau de împrumut. E important să fii tu sau altcineva un animator al grupului, care să știe eventual și cine/ce mai poate face astfel încât grupul să prindă avânt.
Poți propune o misiune reală, gen „hai să amenajăm grădina” sau o misiune de joacă „hai să construim un spațiu de chill” la birou. Anunță-i pe cei din grup să aducă ce resurse se gândesc ei că sunt utile sau pregătește-te tu niște materiale care pot acționa ca niște constrângeri de design. Iar acesta e un lucru bun. În câteva ore, mai multe mâini pot face minuni.
Ne-am imaginat o lume în care punerea la comun a resurselor ia din presiunea pusă asupra fiecăruia dintre noi. Uneori, se dovedește că un obiect nefolositor pentru cineva este fix ceea ce altcineva are nevoie. Exercițiul de a (re)gândi ce avem de oferit, din punct de vedere profesional, într-un cadru delimitat de personal, poate scoate surprize la suprafață.
La Common Ground, am identificat ce avem de oferit și ce avem nevoie, apoi am privit aceste resurse laolaltă. Construind împreună, am explorat cum am putea folosi resurse diverse, în comun.
Megan Williams de la CAN ARTS a fost invitata noastră menită să inspire participanții prin modelul organizației din care face parte. CAN este un instrument de reciclare și reutilizare care ajută sectorul cultural să combată urgența climatică. CAN este acronimul de la Circular Arts Network, o platformă online care sprijină economia circulară în cadrul comunității artistice.
Misiune
La fel cum se spune că e nevoie de un sat să crești un copil, e nevoie și de un sat să crești o idee. Urmărește ca oamenii apropiați să se întâlnească în misiuni comune, în care fiecare își găsește ceva de făcut pe cât posibil fără șefi. Unii vor lucra împreună cu plăcere, iar alții vor sta împreună cu plăcere, dar și asta e ok.
O comunitate poate începe cu 3 perne confortabile puse pe jos sau o băncuță la umbra unui arbore. Angrenează grupul în a gândi ce fel de spațiu ar fi „hygge” cu întrebări pe temele „pe ce să stăm?”, „cum să iluminăm?”, ”pe ce să scriem sau să servim gustări?”. Ia în considerare să fie un aranjament în care toți să se poată auzi sau vedea unii pe alții lejer.
Găsește un pretext de cercetare pe orice temă la care s-ar pricepe niște oameni într-un sat și mergi în echipe către ei cu întrebări pe tema dată: gastronomică, de construcții, de obiceiuri, de idealuri, etc. Îți trebuie doar un carnețel, un pix și puțin tupeu la început, iar mai apoi destulă voință să refuzi diversele păhăruțe oferite. Îți vei șlefui tactica de cercetare empatică pe care să o aplici în proiecte, unde să te apropi mai mult de "beneficiari".
Găsește un pretext oarecare și eventual invită și membrii unei comunități înconjurătoare - oamenii dintr-un sat, vecinii de scară, furnizorii, etc. Fă o listă de meniu și vezi care oameni din grup știu să facă anumite specialități. Apoi mergeți ideal la o piață de fermieri sau chiar în sat să luați ingrediente și gătiți. Important e procesul, mâncarea va fi oricum bună după atâtea pregătiri!
WeWilder este situat în satul Armeniș și se bazează pe relațiile cu oamenii din zonă, care sunt principalii furnizori de produse cu care se gătește în bucătăria campusului. De altfel, localnicii au participat și la construcția clădirii principale, numită Zâna și a celor 3 căbănuțe în care oaspeții pot dormi, iar WeWilder a susținut câțiva săteni să deschidă pensiuni sau locuri de cazare, ca SubMăgrin sau MuMA Hut, o construcție pe dealurile din Sat-Bătrân care impresionează prin minimalism și poziționare. Prin crearea cererii pentru produsele locale și pentru serviciile de ospitalitate locală, WeWilder vrea să inspire și mai mult comunitatea să se implice în afaceri ecologice.
Legătura puternică cu comunitatea este vizibilă din start în campus, prin prezența Dosiei Vela, bucătăreasa care reinterpretează mâncăruri tradiționale, transformând fiecare masă într-un adevărat răsfăț. Dosia gătește doar cu ingrediente locale, cu mare inventivitate, și este o foarte o bună povestitoare, trasând legături între tradiția culinară locală și etosul contemporan și progresist al WeWilder. Ne-am dorit ca participanții la retreat să înțeleagă profund relația dintre echipa tânără a WeWilder și oamenii din zonă, așa că în ultima zi a retreat-ului am gătit noi pentru localnici. Participanții la retreat s-au împărțit în echipe și au vizitat mai multe gospodării din Armeniș și din alte trei sate din comună - Feneș, SubMargine și Sat Bătrân. Sătenii care i-au primit pe participanți în casele lor, oferindu-le acestora produse din grădinile lor sau de la animalele pe care le cresc, au fost apoi invitați la o cină comunitară unde poveștile de viață ale oamenilor din zonă sau amestecat cu cele ale invitaților.
Armenis, Banat, Septembrie 2023
Mulțumiri speciale echipei de povestitori vizuali, alături de care am documentat acest proces și am ilustrat acest toolkit.
Videograf & editor
Fotograf & videograf
Regizor și Videograf
Cu recunoștință pentru echipa proiectului
Coregrafă, trainer
Comunicatoare
Curatoare
Trainer Sălbăticie
Financial Fairy
Organizator comunitar
Facilitatoare comunitară
Liaison Cultural
Artistă, Trainer
